— Alexandra Crăciun

Scrisoare către Oana Pellea

Dragostea pentru oameni ne face mai frumoși

Andries – cea frumoasa zi

De-aș fi putut să-ți spun un singur cuvânt
Te-aș fi pierdut în ninsoare,
Ca un faraon știam:
Totul se naște, nimica nu moare,
Și câtă de tu erai tu,
Și cât de eu eram eu,
Doamne, ce deșert de nisip
Cu munții pe el, în alergare. Nichita Stănescu

Mi-ar plăcea să cred că Oana Pellea citește acest editorial. Mi-ar plăcea să cred că prin aceste rânduri află cât de mult o iubesc și cât de dependentă sunt de cartea ei, pe care o să o recitesc la nesfârșit. Mi-ar plăcea să o cunosc la o cafea și să vorbim ore întregi despre Nichita, despre versurile care ne-au plăcut și despre plăcerea de a asculta neîntrerupt înregistrările de la Radiodifuziunea Română.

Am încerca să facem un tort și-apoi am râde de dimensiunea și aspectul lui, am mânca din el câte-o felie discutând pe rând despre fotografii și oamenii care ne privesc zâmbind din ele, despre ”invazia de tehnologie înspre comunicare care ne duce ușurel spre o noncomunicare perfectă”, despre oamenii ”eficienți și reci ca o mașină”, despre Andrieș și ”cea mai frumoasă zi”, despre teatru și emoțiile unui actor.

Apoi i-aș arăta Clujul într-o plimbare pe seară și-am vorbi despre cât de greu este să vezi partea bună dintr-un om care a făcut rău, să te agăți de acea parte pozitivă și să te bucuri de ea. Să ne întrebăm împreună: ”Și ce s-a întâmplat cu frumosul? Cu delicatul? Cu iubirea? Cu dreptul și bunul?”.

Oana ne-a dăruit o carte, un jurnal pe care l-a scris din inimă pentru oameni pe care vor să-l citească cu inima. O carte despre bucurie și tristețe, despre sentimente și amărăciune, despre iubire și puterea unui vis: acela că actorul poate schimba lumea. Dincolo de toate, întrebarea care îmi rămâne este: Trăim în timpul vieții noastre sau în timpul vieții altora?

Cu dragoste pentru Oana,
Alexandra

Editorial publicat în 24-FUN