— Alexandra Crăciun

Mii de nuanțe de albastru

„Iți dăruiesc o stea de mare, un crab și un delfin!
Adu-i în spinare până la nisipuri.
Mă voi preface orb și am să vin
cu brațul întins, să-ți mângâi chipul.” Nichita Stănescu

Am fost la mare. În România. Mai exact în Mamaia. Nu am avut parte de mizerie, de miros de shaorma, de gălăgie și manele, de cocalari și pițipoance care-și fac poze în cele mai ciudate poziții, de mirosul de alge și o mare în care nu doar peștii fac pipi (metaforic vorbind). Am avut unde să-mi pun cearșaful și pescărușii au fost simpatici și nu agitați.

Diferența între ceea ce ați văzut voi și ceea ce am văzut eu pe litoralul românesc stă într-o singură decizie:  perioada în care am ales sejurul. A fost prima dată când am ales să merg la mare în septembrie dar vă spun cu siguranță că nu va fi ultima oară. Pentru o fire liniștită și boemă, e locul perfect: briza mării, sunetele valurilor și mii de nuanțe de albastru. Am reușit să citesc, să mă odihnesc și să scap de toate mizeriile care mă enervau până acum la mare. Angajații hotelului erau binevoitori și amabili, fără graba și nesimțirea pe care o simțisem ultima dată. Ce e drept, nu prea se poate face plajă și e nevoie de o eșarfă, ceea ce pentru mine a fost punctul forte.

Toate acestea m-au făcut să conștientizez faptul că problema cea mai mare a turismului românesc nu e infrastructura sau lipsa dotărilor, ci oamenii. Ei ne oferă serviciile de proastă calitate, ei ne murdăresc plaja și tot ei ne alungă liniștea. Poate că noua campanie de promovare a României ar fi trebuit să fie gândită (cel puțin în primii ani) către cetățeni și abia apoi să-i invităm pe străini la noi. Dar, cine sunt eu ca să-i judec?

PS: Ce e drept decizia a venit în urma unor schimbări de planuri de concediu, pe ultima sută de metri. Totuși e clar: nimic nu e întâmplător.

Publicat în 24-FUN, print și digital