Lumea ascunsă a Clujului: Sax

Știam sigur că în Piața Matei Corvin este un local ascuns, în care poți intra doar dacă ți se spune o parolă. Auzisem deja de vreun an de povestea asta și, pentru un iubitor de restaurante, să știi de un loc și să nu poți ajunge la el, e de-a dreptul un coșmar.

Întâmplarea a făcut să dau peste el pe Facebook. Same old, same old: un prieten a dat un like la o imagine interesantă, am urmărit pașii și am dat de pagina de Facebook: Sax. Vizualuri frumoase, fotografii de bună calitate, oameni interesanți prin poze… dar unde Dumnezeu o fi locul ăsta? Mi-am imaginat că e un club în care poți să intri doar dacă o persoană te recomandă și, ca un adevărat stalker ce sunt, am început să scanez fotografiile în căutarea unui cunoscut care să-mi deschidă poarta magică.

Și l-am găsit. Șamanul meu, ca să continui în nota misterioasă, a fost Laura. Prinsă în mrejele unor rânduri scrise pe Facebook, am rugat-o să mă ajute să cunosc locul. Am aflat parola și așa am pășit în lumea Sax.

Acum că am cunoscut proprietarii și că am înțeles povestea (Ioana scrie tare frumos pe blog că: „am adunat la SAX cam tot ce-am visat și l-am croit după propria plăcere”), îmi dau seama că eu, în toată tristețea suferită după dispariția lui Qui One Quint, n-am reușit să văd ce se ascundea chiar sub nasul meu. Îmi place să cred totuși în ideea că lucrurile apar în viața noastră atunci când suntem pregătiți să le primim. Așa a fost pentru mine Sax.

La o primă vedere, categoric un speakeasy clasic. Speakeasy e denumirea primită de micile baruri ascunse din orașele americane, în perioada prohibiției (1920–1933). Motivul pentru care se numeau așa e destul de evident: oamenii care le treceau pragul trebuiau să vorbească încet pentru a nu atrage atenția autorităților. Liniștea le rezuma adesea la doar câteva mese, la care puteai să ajungi doar prin recomandări personale.

În cazul Sax însă, povestea devine mult mai complexă. Adăugăm la senzația de mister un strat de jazz, unul de brânzeturi fine, un altul cu piese de artă și încă unul cu o gazdă zâmbitoare. E exact ce ai nevoie într-o seară de joi, ziua în care i-am vizitat eu, pentru a răsufla ușurat.

Pentru mine, experiența a fost de-a dreptul amețitoare. Am simțit cumva că am ajuns acasă. Mi-a fost dor să mă simt acasă în Cluj. Mi-a plăcut atmosfera, mi-au plăcut vinurile, brânzeturile incredibil de bine alese, berea artizanală. Dar pe lângă cele de-ale gurii, mi-a plăcut povestea unui loc care crește în timp. Care evoluează. Care adaugă în mod constant învelișuri fine. Care se îmbogățește odată cu vremea, asemenea unui vin. Și care te transpune într-o lume a poeziei.

Sax este pentru mine un loc în care se oprește timpul. Nu mi-l imaginez pe timp de zi și nici nu simt că aș putea să merg acolo fără să văd luminile calde ale lămpilor sau joaca luminii stradale care pătrunde blând pe fereastră. Senzația de intimitate pe care ți-o dă mă duce cu gândul la o sticlă de vin împărțită în doi (e categoric un loc perfect pentru un întâlniri romantice).

Nu știu ce să mai zic. Îmi place de mor.  Totul. De la vaza cu florile noi din fiecare joi, și poveștile Ioanei de pe blog sau când o găsești prin preajmă, și șarmul lui Sami (somelierul casei). Așa că m-am hotărât. Îmi place atât de mult, că-l păstrez pentru mine: nu o să vă spun parola, nici adresa, nici cum se intră. Vă las și pe voi să vă chinuiți, ce, doar eu să fiu aia care umblă bezmetică în Piața Muzeului?

Tschüss, Alexandra

PS: Pozele aparțin Sax și au fost preluate de pe pagina de Facebook.

One thought on “Lumea ascunsă a Clujului: Sax”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *