De ce îmi place la Roots

De-a lungul timpului am avut multe locuri preferate. Când eram studentă îmi plăcea să merg la Qui One Quint (din păcate s-a închis). Undeva pe strada Cișmigiu (lângă parcul central), o ceainărie ascunsă în demisolul unei clădiri superbe, atât de ascunsă încât aveai senzația că intrii în casa unui om și în propria lui sufragerie. Cu o superbă ceainăreasă pe nume Diana și cu poveștile ei miraculoase în limba latină, scriitori și concerte de pian – locul perfect în care să evadezi pentru câteva clipe.

fotografie de pe clujlife.com

Apoi mi-am mutat locul preferat în Brașov, la Bistro de l’Arte. Restaurant-galerie, cu mâncare delicioasă și o atmosferă imposibil de replicat. Încă îi mai admir (după atâția ani de când îi urmăresc) pentru comunicarea de pe Social Media – mai ales pentru spiritul Oanei (propietăreasa) care se simte în tot ce înseamnă Bistro de l’Arte.

fotografie pe pe pagina de Facebook Bistro de l’Arte

După ce am renunțat la ideea de a mă muta la Brașov, m-am dus către București unde am descoperit Camera din față. O ceainărie cu dulciuri artizanale, oameni prietenoși și un je-ne-sais-quoi care te face să îți dorești să revii în fiecare seară. Să savurezi un ceai bun, o prăjitură de casă și pur și simplu să fii, în armonie și zumzet de bucurie.

fotografie de pe pagina de facebook Camera din Fata

Apoi a fost povestea Olivo. Locul în care am avut ocazia să contribui și pe de altă parte locul unde a rămas, pentru totdeauna, o parte din sufletul meu. Cafea de foarte bună calitate și jazz – ce poate fi mai frumos? Și Meron – pentru același motiv.

Daaaarr… ajungem astăzi, la Roots. Toată lumea mă întreabă dacă sunt plătită să le fac reclamă și dacă îmi sunt clienți. Răspunsul e NU. Și tocmai de aia cred că îmi place cel mai mult acolo. Pentru că nu există niciun fel de presiune, nu asociez locul acela cu munca. E pur și simplu un loc în care mă simt bine.

Poză cu Mircea, făcută de (celălalt) Mircea

1. Cafeaua – e tot în zona Olivo/Origo/Let’s coffee. Nu sunt eu specialistă în cafea dar pot să observ grija și atenția cu care privesc ei zona asta, modul în care se prepară, dorința de a găsi aromele cele mai potrivite pentru clienții lor.

2. Preparatele – tot ce e pregătit la Roots, e făcut cu o foarte mare grijă și cu mult bun simț. Prăjiturile, quiche-urile, toast-urile, salatele – toate au un je-ne-sais-quoi. Poți observa că au fost gândite în detaliu și că cineva chiar s-a străduit să găsească cele mai delicioase formule.

3. Spațiul – îmi place că e restrâns, îmi place la nebunie ideea unei mese mari în jurul căreia să se întâmple totul (jos pălăria pentru Gosho la capitolul ăsta). Deși inițial e super inconfortabil să stea cineva atât de aproape de tine, pe parcurs îți dai seama că ăsta e farmecul locului: faptul că la un moment dat începi să saluți străinii de lângă tine, faptul că poți vorbi direct și apropiat cu oamenii din bar. Ceea ce mă duce la cel mai important punct: 4.

4. Oamenii – nu știu cum se face (bine, poate știu dpdv al marketingului – dar nu tot timpul artificiile de marketing funcționează) dar oamenii de la Roots sunt foarte mișto. Pornind cu cei de la bar care sunt absolut unul și unul – cu niște povești pe care sper să am ocazia să le surprind la un moment dat în scris – și continuând cu oamenii care se adună în „sufrageria Roots”. Intrii străin și ieși prieten. Locul ăsta îmi amintește de cafenelele din Berlin unde oricând îmi permit să pornesc o conversație cu cei de la masa vecină, fără să-mi fie frică (ca în România) de privirile suspicioase sau neprietenoase.

5. Micile detalii – Paharul folosit pentru Tiramisu, vinul fiert a lui Mircea (rețetă pe care sper să o primesc la un moment dat) și în general toată atenția asta către detalii pe care o obervi când vii de mai multe ori.

Sau momente de genul acesta, când cei de la bar primesc o cutie de ciocolată și o împărtășesc cu tine :)

De asta îmi place Roots. Și cumva îmi e frică să vă recomand și vouă pentru că e mic și nu încăpem mulți :)

Tchuss, Alexandra

2 thoughts on “De ce îmi place la Roots”

  1. Mamaia îmi zicea: mare adevăr găiești mă fată. Așa și eu acum: mare adevăr grăiești măi Cristian.

  2. Daaaaa, s-a închis :( Aveau și un gem de vișine foarte foarte bun care mergea de minune cu biscuiții. Dacă mergi la Narcoffee sau Roots sau Olivo – cere o origine mai puțin acidă și te vor ajuta băieții, mie asta mi se pare minunat la ei, că te ajută să găsești tipul de cafea care ți se potrivește.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *