— Alexandra Crăciun

… din ce in ce mai falsi

Avem din ce in ce mai putin timp: pentru noi, pentru cei din jurul nostru, pentru liniste. Avem din ce in ce mai putine moduri de a ne deconecta si de a ne diferentia in paleta aceasta de culori a lumii. In schimb, avem din ce in ce mai multe unelte pentru a ne expune vietile, pentru a ne afisa ceea ce dorim noi sa afisam, pentru a crea umbre si masti, pentru a ne indeparta de sine.

O lume construita pentru a ne hrani egourile insa nu in sensul Freudian ci in sensul in care omul modern alege sa poarte o lupta cu lumea intr-o inconstienta completa fata de propria natura. Astazi gandim in termeni de rationalitate si timp, programand de la viitor pana la cele mai mici detalii, cand de fapt poate ar trebui sa ne gandim la sine si la prezent.

Nu ca ar fi gresit sau ca doar o asemenea gandire ar fi putut sa aduca societatea in punctul in care ne aflam astazi. Insa ne-am creat prea multe unelte pentru a ne hrani imaginea personala: masini care sa spuna ceva despre noi, haine care sa ateste apartenenta la o anumita patura sociala, evenimente in care sa ne povestim unii altora cat suntem de grozavi, posturi pe Facebook care sa ne aduca laudele de care avem nevoie si tot felul de confirmari sociale.

Egourile noastre traiesc intr-o lume perfecta, in sensul in care au tot ce le trebuie pentru a ne tine departe de propriile ganduri, de propriile simtaminte, de vise, de inocenta, de bucuriile simple si de starea aceea de „flow” despre care vorbea Mihaly Csikszentmihalyi.

Ne hranesc cu lucruri lipsite de sens si fara valoare intrinseca, ce-ar fi daca ne-am indrepta privirea catre altceva?

Editorial publicat 24-FUN

… așteptări și obiective

Organizez evenimente de când mă știu. Unele mi-au reușit însă am avut și destule eșecuri din care am rămas cu câteva lecții. Am organizat de la Zilele Marketingului până la cluburi de lectură și degustări de cafea. Pe deasupra am participat la încă alte câteva zeci de conferințe din care am reușit să trag concluzii.

După atâtea expriențe am ajuns la o serie de întrebări care mă bântuie și care mă fac să-mi pun problema eficienței  acestor întâlniri. Vorbesc desigur despre celebrele conferințe la care sunt invitați specialiști din diverse domenii și care se presupune că prin experiența și expertiza lor ar trebui să ofere răspunsuri la întrebările publicului.

Dacă m-ați întreba pe mine, singura utilitate a acestor conferințe se rezumă la posibilitatea de a interacționa cu persoanele participante și cu vorbitorii. Una dintre problemele cele mai des întâlnite este aceea legată de așteptările pe care le au participanții de la conferință. Apoi asistăm bineînțeles la discuțiile în care se trag concluzii legate de utilitatea informațiilor sau succesul pr ansamblu al evenimentului.

Însă ceea ce aș vrea eu să subliniez este faptul că nu putem să punem pe umerii organizatorilor o responsabilitate pe care noi ca participanți o avem. Cu alte cuvinte, așteptările se comunică în ambele tabere dar este necesar ca ele să fie formulate și este absolut obligatoriu ca participanții să-și traseze propriile obiective legate de conferința în sine. Poate din analiza speakerilor ne dăm seama că unul dintre ei ne-ar putea ajuta în afacerea proprie,  poate că mergem acolo pentru a interacționa cu oamenii din industrie sau poate suntem parteneri și dorim să ne asigurăm că resursele direcționate au fost îndreptate unde trebuie. De aceea e necesar să „ne facem temele de acasă” și să nu mai certăm organizatorii pentru că nu am reușit să ne formulăm o listă de întrebări pe care să o adresăm speakerilor.

Auzisem de IAA YP de la București, știam de asocierea lor cu International Advertising Association și de membri lor în majoritate tineri profesionişti sub 30 de ani sau studenţi în ani terminali, atraşi de pasiunea comună pentru domeniul marketingului şi comunicării. Însă despre activitatea de la Cluj nu prea aveam informații până când Călin Biriș de la Trilulilu m-a invitat să fac parte din echipa locală.

La Cluj suntem un număr destul de mic de tineri, încearcăm să aducem un plus în comunitatea de marketing și comunicare din Cluj, căutăm oameni care să ne sprijine în proiecte și tocmai am început prima noastră inițiativă. Este vorba despre Civic Vox, un proiect care încearcă să sprijine ONG-urile în vederea elaborării, adoptării şi implementării unor strategii mai eficiente de marketing şi comunicare. Pentru Cluj, echipa noastră va construi o strategie de comunicare adaptată la nevoile organizației selectate, urmând ca apoi să o implementăm cu ajutorul partenerilor și voluntarilor.

ONG-urile care doresc să beneficieze de sprijinul IAA Young Professionals România se pot înscrie  trimiţând o scurtă descriere a organizaţiei (misiune, acţiuni precedente, proiecte în desfăşurare, număr membri ş.a.) la adresa civicvox@iaayp.ro sau completând formularul de pe site până la data de 1 martie 2012. De asemenea, studenţii sau alte persoane voluntare care doresc să facă parte din echipele de implementare, pot să utilizeze aceeaşi adresă de e-mail pentru a obţine mai multe detalii.

Pe scurt pașii ar fi următorii: selecția ONG-urilor; consultarea acestora în vederea construirii unui brief de comunicare; realizarea și livrarea unui plan final de comunicare; găsirea unor persoane voluntare (în special studenți) care să se implice în implementarea planului de comunicare.

Articol publicat în 24-FUN Cluj

… către mulți oameni frumoși

Editorialul acesta este o urare. Câteva gânduri scrise într-o dimineață senină cu o mică speranță în suflet, că sărbătorile de anul acesta vor fi diferite. Poate mai bune decât cele anterioare și poate un pic mai încărcate de energie pozitivă.

A fost un an greu. Știu bine că a fost așa pentru mulți dintre voi însă pentru mine, anul acesta a fost o adevărată lecție de viață. Unul în care am învățat că nu contează câte evenimente organizez, câte articole pe blog public și cu câți fani am crescut pe pagina de Facebook. Unul în care am învățat să respect momentul „acum” mai mult decât o făceam înainte și unul care m-a învățat că cele mai frumoase clipe sunt acelea împărtășite.

Am învățat că suntem niște umbre, în mare parte din existența noastră. Ne ascundem sentimentele, ne ascundem propria personalitate, ne ascundem pe noi… de ceilalți. Ne construim ziduri și uităm chiar și noi cum le putem dărăma. Iubim dar cu extrem de multe precauții și frici. Suntem niște umbre pentru că nu ne mai pasă și uităm să fim autentici. Avem o „imagine de business”,  alta în grupul de prieteni și cu totul alta atunci când pășim pragul apartamentului aruncând cheile pe cuier. Atunci când lăsăm haina jos și privim în ochi persoana iubită spunând că „a mai trecut o zi”.

De aceea, vă doresc ca anul următor să vă aducă mai puține ipostaze în care să vă folosiți „imaginea business”, mai puține cercuri de prieteni în care nimeni nu vă cunoaște cu adevărat, mai puține momente în care ne dorim să „mai treacă și ziua asta” și mai multe momente în care priviți pe fereastră răsăritul râzând la privirea somnoroasă a persoanei iubite. Vă doresc un an al momentelor simple, al prezentului și al veseliei. Un an în care să vă iubiți pe voi mai mult, să vă înțelegeți pe voi mai mult și în care să nu uitați că prima persoană pe care trebuie să o iertați este propria persoană.

Sursa fotografie. Am pus și o poză cu-ai mei. Pentru că îmi e dor de ei și de bucovina mea :)

Publicat în 24-FUN

… te așteptăm cu drag

Acum câteva luni îi scriam Oanei Pellea o scrisoare deschisă. Publicată în 24-FUN, era modalitatea mea de a-i transmite cât de mult mi-ar plăcea să îi arăt Clujul într-o plimbare de seară. Un editorial în care vorbeam despre un sentiment de apreciere deosebită care, așa cum se găsește el în sufletul meu, nu poate fi exprimat în cuvinte.

Ceea ce probabil mulți dintre voi nu știți este că Oana mi-a răspuns la scrisoare. Mare mi-a fost bucuria când într-o dimineață am văzut un comentariu pe blog în care-mi scria ”să-mi fie timpul vieții mele cuprins în clipa lui ACUM, să fiu sănătoasă, bucuroasă , prezentă în viața mea și să dau oamenilor doar frumuseți”.

Ca o continuare a acelei scrisori și ca o mulțumire pentru cuvintele adresate, mă bucur astăzi să vă scriu despre un spectacol pe care-l aștept cu emoție. Pe 10 decembrie începând cu ora 19:00, într-un eveniment organizat de Inspire, Oana Pellea își face apariția pe scena Teatrului Național Cluj-Napoca într-un spectacol sub forma unui monolog dramatic. Un personaj și un telefon care sună, un semn de mulțumire față de dascălul ei și o demonstrație a unui artist împlinit: „Nu îl consider un spectacol de teatru, ci un laborator. Textul este o generoasă şi umană declaraţie de dragoste. Spectacolul este un credo artistic. Şi la origine şi mai presus de toate este declaraţia mea de dragoste faţă de fenomenul numit Doamna Sanda Manu.”, mărturisește Oana.

E un spectacol pe care cu siguranță nu o să-l ratez. Pe lângă actul artistic pe care abia aștept să-l surprind, îmi pun speranțele că omul frumos pe care l-am găsit în rândurile jurnalului sau în interviurile parcurse, va citi și acum cuvintele pe care i le adresez: dragă Oana, probabil că agenda ta este deja foarte încărcată, însă o să-ți găsești timp pentru un ceai?

Editorial publicat în 24-FUN