Cred că nu o să uit niciodată momentul am ținut prima dată în mână o ”chişchiţa” și cât de greu îmi era să trasez acele linii perfecte pe care le veți vedea în videoclipul de mai jos.
Și cât de frumos era să observ cum se transformau acele ouă în niște adevărate opere de artă. Așa am învățat să iubesc bucovina: urmărind tradițiile de la gura sobei (atât cât am apucat) și acum tânjind după vreo bunicuță care să pună straiele populare pe mine și să mă îmbrobodească.
Norocoși voi aceia care mai aveți pe cei bătrâni lângă voi. Cu poveștile lor și cu mâinile lor aspre care-ți încălzesc obrajii, cu ochii privind în depărtare parcă așteptând mereu ceva și cu înțelepciunea lor. Să nu lăsăm tradițiile să se piardă și să-i iubim mai mult pe acei care încă le mai cunosc. Bucovina mea-i un vis.
