De ce-mi place mie la Manger

(articol publicat în Zile și Nopți Cluj-Napoca)

Recunosc că n-am stat nici măcar o secundă să mă gândesc care ar fi subiectul cu care vreau să pornesc seria asta de articole din Zile și Nopți. În mintea mea a fost clar: dacă ar fi să încep cu dreptul și cu un loc care-mi place mult din Cluj, cu siguranță Manger este punctul de pornire. Pentru cei care nu au auzit încă de Manger: rușinică. Singura scuză pe care o aveți e faptul că locul e relativ nou.

Manger Cluj

Adevărul e că eu fac tot felul de mici obsesii cu care-mi stresez cunoscuții (o lungă perioadă a fost Roots – vă povestesc și de el, stați liniștiți). De data aceasta obsesia mea se îndreaptă către preparatele absolut delicioase cu care ne-a obișnuit Chef Silviu Chelaru. În ultima vreme am senzația că ne-am cam obișnuit cu restaurante care mai de care mai fancy dar am uitat că, de fapt, primul lucru care ar trebui să ne încânte în restaurantele noastre frumos decorate ar fi mâncarea. Manger nu-i cel mai grozav loc în materie de decor (cel puțin din punctul meu de vedere). Dar, sincer… cui îi pasă atunci când pe farfurie totul arată exemplar?

Îl urmăresc pe Silviu pe Instagram și am și auzit de el din mai multe părți ale lumii culinare. Mi se pare combinația perfectă: owner și bucătar. Genul de atitudine care se naște dintr-o combinație de felul ăsta se vede la un restaurant: atitudinea față de clienți, grija față de ingrediente, etc. Bucătăria lui Silviu e îngrijită (nu doar ca și curățenie ci într-un sens mai profund) și e clar că din această atenție nu pot să iasă decât niște preparate delicioase.

Manger 2

Vorbim despre un meniu cu patru preparate principale, 2-3 aperitive și maxim două deserturi. Un meniu care se schimbă suficient de des cât să nu fie plictisitor și suficient de rar cât să te facă să te întorci pentru un anume preparat. Cât despre preparate… pentru mine, mâncarea la Manger e gustul „de acasă” dar acel „de acasă – de la Cluj”. Chef Silviu Chelaru reușește cu fiecare preparat (pe încercate!) să ne facă să regăsim echilibrul, armonia și savoarea elementelor care-l compun. Altfel spus: sunt DELICIOASE. Nu știu cum face asta (deși e ușor de dedus) și nici nu mă interesează, prefer să-i păstrez farmecul: unicul motiv pentru care mă întorc la Manger este mâncarea și nimic altceva. Acum când scriu cuvintele astea îmi lasă gura apă doar la gândul somonului cu mazăre și salsa, sau la desertul cu măr caramelizat.

Manger 3

La cină clar mi se pare că e foarte potrivit să mergi cu un om drag (stau foarte bine și la capitolul vinuri). Pentru prânz mi se pare că e locul perfect pentru întâlniri de business – deși nu l-aș recomanda pentru discuții private, având în vedere spațiul mic. Chiar dacă preparatele nu sunt foarte bine descrise în meniu (lipsesc alergenii, gramajul, ingredientele), vă recomand să mergeți pe mâna ospătarilor pentru că (spre deosebire de alte locuri) cunosc foarte bine meniul și pot să vă facă recomandări (și dacă-l nimeriți pe Mircea, you hit the jackpot).

Dacă v-am convins (și eu sper că da), înainte de a-l vizita, în locul vostru aș verifica programul pe Facebook (e deschis la cină și la prânz, dar sunt niște pauze în timpul zilei care pe mine mereu mă confuzează) și aș face o rezervare. Pentru locuri de genul ăsta, e musai să anunțați bucătarul de vizita voastră (cu cât mai din timp cu atât mai bine – să-și facă omul stocul cum trebuie, să-și organizeze bucătăria – știți voi, toate acele detalii care ajută ca serviciul să fie mai rapid și mai îmbucurător pentru toată lumea). Îl găsiți vis-a-vis de Magazinul Central, cu o intrare foarte discretă dar semnalată de o casetă luminoasă.

(fotografii primite prin amabilitatea Manger)

În vizită la Vasi

Am o mare slăbiciune pentru micii antreprenori (sunt și genul meu de clienți preferați). Mai ales aceia care își manifestă talentul împreună cu o foarte mare ambiție și determinare. Sunt genul de oameni pe care îi simți și pe care îi iubești din prima fără să-ți dai seama de ce. Cred că e pentru că și-au construit în ei acea persona (nu în sensul de mască ci de om care a făcut pace cu sinele) și o transmit mai departe într-un mod natural și autentic.

Atât cât am avut ocazia să-l cunosc, Vasi, propietarul Let’s coffee, este unul dintre acești antreprenori cu față luminată. De fiecare dată când îi trec pragul, am senzația că pășesc într-o lume a lui și într-un spațiu definit de propriile lui valori. Fără un design sofisticat (apropo de trendul acesta cu restaurantele care arată exquisite dar uită să facă mâncare bună), Vasi ne poartă într-o lume a cafelei, așa cum îi place lui să o facă. Continue reading În vizită la Vasi